Cind ma gindesc ca esti un simplu muritor, as vrea sa pot rade pe seama ta, dar nu o fac.
Nu rad ci simt… Simt ca asta ne uneste.
Uneori esti aproape, alta data fugi de mine... si de tine in cautarea unei schimbari, aceasta fiind poate capabila sa rupa legatura dintre noi doi – copii ai disperarii.
Cum sa se rupa conexiunea dintre noi fara sa ne distruga?
Ea ne reprezinta, face parte din noi – asa cum pomul e si radacina iar radacina e si pom.
joi, martie 05, 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aici comentezi!