Jumatati

N-am mai citit de foarte mult timp bloguri. In seara asta am rasfoit cateva si am gasit ceva frumos, ce vreau sa impartasec cu tine, cealalta jumatate a mea, tu... cea care citesti blogul asta...

"Daca te trezesti cu jumatati de citate, cu jumatati de chipuri, desfigurate pe jumatate, cu truisme ce se considera destul de importate incat sa te trezeasca, neinteresante (pe jumatate)... mai poti dormi?

Daca in mintea ta cauti celelalte jumatati de citate, in care pui cuvintele tale, iar sferturile de chipuri le completezi cu cele ale unor cunoscuti, monstrii ies la iveala, cu citate ce nu le apartin, cu forma ce nu le apartine, si cu gandurile tale. Ele nu mai sunt pe jumatate.

Acestor fiinte complete nu le trebuie somn. Dimineata te vaneaza, scot jumatatile din tine cu carlige, cu momeli de jumatati de citate, si te lasa asa, pe jumatate gol, pe jumatate lucid.

Si cauti citate intregi, sperand sa te recapeti cumva, sa eliberezi monstii de chipuri ce nu le apartin si sa umpli jumatatile de citate.

La ce te gandesti dimineata, cand jumatate din tine se contopeste cu covorul?

E un covor interesant, ce-i drept. Pe jumatate insa, nu-mi place. Are un chip de persoana faimoasa, peste care a calcat prea multa lume si s-a asezat praful.

E admirabil cum diferite cadre se imbina pe covor, intre firele-i decolorate. Imagini uitate pe jumatate.

Covorul, noaptea, probabil se simte si el pe jumatate gol.

Nu stiu cum, nu-mi pot aminti nimic din ce stiu atunci cand dorm, tot ce-mi ramane dimineata sunt truismele astea enervante, intarziate.

Si-mi mai raman jumatati de lucruri, jumatati de oameni, jumatati de citate suspendate-n aer si jumatati de ganduri, carora oricat ma chinui, nu le gasesc cap sau coada; raman asa, ca azi, de exemplu, cu-o jumatate de vaza si cu o codita de lalea, pe covor.

Nu mai gasesc culori, dar gasesc in unele zile innorate fragmente de cuvinte, ratacite pe strada- vreun „am” ce parca era dintr-un citat, parca era un verb dar ar fi putut fi si „amorf” sau „ameliorare” sau un sfarsit.

Ma irita aceasta nestiinta, fiind singurul lucru pe care-l mai stiu. In fiecare dimineata, de pe covor, monstrii mei imi rad in fata , in jumatatea mea de fata, fiindca ei stiu..."

P.S. Mi-e dor de tine... mi-e tine de tine... mi-e dor sa orice cu tine... Mi-e atat de greu fara tine...