... adaptata.
Povestea ta s-a intalnit cu povestea mea intr-o luna de toamna (pentru ca eu m-am nascut toamna). Au stat impreuna pe o banca... intr-un parc.
S-au placut asa de mult incat si-au dat mainile si si-au spus pentru prima oara: "Buna dimineata!". Au stat asa un timp... Nu prea mult, pana sa se dumireasca cum stau lucrurile.
Au inceput sa prinda curaj. Apoi, a venit cunoasterea treptata.Cand au vazut cat de frumos e sa-ti creasca aripi, au strans suras dupa suras si au poposit unul in bratele celuilalt.
Dupa ce au cladit pas cu pas si gand cu gand, toata maretia de culori, povestea ta s-a desprins din bratele povestii mele ca sa raspandeasca mireasma dragostei peste alte povesti ce vor urma.
Si totusi povestea mea e in cautarea povestii tale, iar povestea ta va regasi curand povestea mea. Se vor uni si vor forma povestea noastra. Doar a noastra !
P.S. Iubeste-ma cand o merit cel mai putin, atunci am nevoie cel mai mult... Si viceversa.
joi, februarie 11, 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aici comentezi!